Biserica Preasfânta Inimă A Lui Isus

În viaţa cotidiană a comunei secuieşti Ditrău, aflată în plină dezvoltare în cea de-a doua parte a secolului al 19.-lea, se intensifică necesitatea construirii unei biserici mai mari, adecvată numărului în creştere al locuitorilor. La finele anilor 1870 în comună începe o mişcare susţinută şi de edili, prin repartizarea unui teren împădurit către Patriarhie. Însă prin implementarea legii învăţământului din 1868, se necesită restructurarea învăţământului din localitate, iar fondurile, - oricum nu prea mari, - alocate pentru ridicarea bisericii, se transferă pentru această cauză.

 

În urma morţii preotului precedent, episcopul Lönhárt Ferenc îl numeşte în anul 1888 pe Takó János preot în Ditrău. Acesta a slujit ca preot secund între anii 1878-1881, iar enoriaşii l-au propus ca şi candidat alături de alţi doi preoţi.

 

Slujirea devotată a lui Takó János de-a lungul celor 27 de ani se leagă strâns de istoria construirii bisericii. El este cel care aduce din nou în discuţie acest proiect, iar edilii, printr-o hotărâre locală, decid în 1891 alocarea unei păduri de pe muntele Tinova în acest scop. Condiţiile politice din 1892 pun în pericol pădurea Tinova, însă preotul Takó o salvează în urma unui proces îndelungat.

 

După elaborarea procedeelor premergătoare, a măsurătorilor precise şi a bugetului, în anul 1909 începe construcţia propriu-zisă, conform proiectelor făcute de arhitectul Kiss István şi aprobate de către episcop şi de ministerele de la Budapesta. Lucrările sunt conduse de către Dvorák Ede şi sunt efectuate de constructorul Kladek István.

 

La patru ani de la punerea pietrei de temelie, datorită pregătirilor prealabile serioase, în anul 1913 se finalizează construcţia, ba chiar mai mult, în 1911, prin decizie episcopală, i se îngăduie preotului ca în zilele de duminică şi de sărbătoare să ţină slujbele în noua biserică. Clădirea a fost sfinţită de către Episcopul Ardealului, contele Mailáth Gusztáv Károly, în data de 13 iulie 1913, în cinstea Inimii Preasfinte a lui Isus.

 

De atunci, biserica cu două turnuri din Ditrău, cu dimensiunile sale impunătoare (75 m înălţime, 56 m lungime, 23 m lăţime, 1000 locuri de şezut, 2000 locuri în picioare), este una dintre cel mai renumite biserici din Ținutul Secuiesc. Este martorul ocular al multor evenimente istorice din secolul al 20.-lea, al celor două războaie mondiale, al suferinţelor îndelungate, dar totodată şi refugiul sufletelor, căminul rugăciunilor şi al împăcării cu Dumnezeu, locul multor evenimente din viaţa publică şi bisericească.