Cea mai semnificativă mănăstire franciscană a bazinului Giurgeu a fost construită între anii 1669 şi 1752 pe proprietatea donată ordinului călugăresc de către Lázár István, jude regal în secolul XVII. Biserica barocă a franciscanilor a fost construită ca parte dintr-un complex de clădiri, în câteva etape şi terminată în anul 1690.
În Transilvania, în urma Reformei religioase, ordinele călugăreşti catolice au fost alungate din centrele urbane şi chiar de pe cea mai mare parte a Transilvaniei. Pe timpul domniei lui Apafi Mihály ordinele călugăreşti catolice au fost lăsaţi să-şi desfăşoară activitatea în mod oficial numai în două localităţi transilvane: Șumuleu Ciuc şi Călugăreni. Lăzarea a fost excepţia în regula, unde sub protecţia familiei Lázár, călugării franciscani au găsit un refugiu şi o locaţie unde să-şi întemeieze mănăstirea.
Mănăstirea care a funcţionat ca şi convent până în anul 1729 a rămas prada flăcărilor de multe ori de-a lungul secolelor XVIII şi XIX, dar de fiecare dată a fost reconstruită.
În mănăstirea aceasta şi-a desfăşurat activitatea Kájoni János sau Joannes Kajoni, călugăr franciscan. În nişa peretelui de pe biserică se află bustul lui. Pe lângă faptul că a fost preot, cărturar, el fondează prima tipografie de la Șumuleu Ciuc. A fost medic-doctor, un om priceput în ştiinţele ale naturii, compozitor şi muzician, a construit şi a reparat orgi. Dintre orgile construite de el amintim orgile construite pentru bisericile din Călugăreni, Șumuleu Ciuc, Lăzarea şi Odorheiu Secuiesc. Una dintre operele cele mai valoroase se numără colecţia de cântece „Cantinale Catolicum” în limba maghiară, germană şi latină din „Codex Caioni”, şi cartea „Ierbarul Kajoni”, etc.
what's nearby
